Acum am senzatia ca Atunci a fost o fundatura, un sfarsit chiar in mijlocul cararii vietii mele. La un timp l-am privit ca pe un sfarsit necesar, fara de care cea de-a doua parte a vietii mele nu ar fi fost posibila. Libertate? Da, m-am simtit libera, dar nu a fost asa tot timpul. Nu a fost tocmai o eliberare. A fost o ruptura, un divort mai degraba. In acest divort special eu reprezentam partea care nu dorea desfacerea casatoriei. Eu eram cea care astepta, imi spuneam ca lucrurile o sa se aranjeze, ca el o sa se razgandeasca, o sa se intoarca la mine si totul o sa fie iarasi bine. Dar tu nu te-ai intors si cel mai important nici nu vrei sa te intorci. Acum stiu ca legatura dintre noi nu se va rupe, se va eroda, se va subtia in timp pana la disparitie. La sfarsitul unei casatorii vine momentul cand trebuie sa te rupi de sotia ta, de amintirea insuportabil de frumoasa de ceea ce a fost candva sau ar fi putut sa fie, momentul cand trebuie sa te intorci cu fata spre ce ti-a mai ramas din viata. Asa sunt eu acum. Traiesc ce mi-a mai ramas din viata fara tine.
E posibil sa nu inteleg ce devii tu acum, ceea ce poate ca esti, dar sunt destul de matura incat sa afirm ca acest nou eu al tau e o entitate pe care nu o mai doresc si nici nu mai simt nevoia sa o inteleg.
Se ratacise deja a doua oara de cand mergea pe bicicleta pe strazile orasului….S-a pierdut cate un pic aproape pe la fiecare felinar, fiecare fereastra fermecat de frumoasa, la unii oameni ai orasului….
….O parte din ea a ramas acolo…plimbandu-se pe bicicleta, fie in spatele unei trasuri, fie dupa ploaie si este zi….
Nu am ce sa imi reprosez…Tu ai ceva de “reparat” la tine ca sa mergem mai departe impreuna…
Nu te pot astepta sa mergem impreuna…poate ma vei prinde din urma, poate nu…Eu vreau sa imi traiesc viata fara tine daca langa tine e asa…
Acum ne putem saluta daca ne intalnim pe strada…
…eu sunt foarte entuziasmata asa ca vine vara si mai sunt fericita ca din vara trecuta imi revin in amintire doar lucrurile placute: cum mergeam noi doua prin tot felul de locuri: bazin, terase, cluburi, concerte…de mare, soare…de libertatea aia, sentimentul ca numai de mine depinde sa fiu fericita…as vrea sa pot sa iti transmit un pic (poate mai mult) din feelingurile okey de atunci….
Este inceputul celei de-a doua vara de cand sunt singura, fara tine…
Ma bucur ca imi amintesc doar ce a fost frumos: mersul la bazin, plimbat seara prin oras, marea in lumina soarelui, stelele de deasupra marii, stelele din munti, parcurile…Cititul pe balcon cu ceai sau cafea…Petrecerile…Terasele cu prietenii noi si frumosi, sinceri… savurand o limonada cu o buna prietena…
Si ma bucur ca un copil de toate astea, ma bucur de nestiinta viitorului, ma bucur ca nu esti langa mine….
Trebuie doar sa astepti cuminte, ca un copil nevinovat…si viata se va dezvalui frumoasa in fata ta…
dupa o perioada in care am interactionat mai mult si mai intens cu cei din jurul meu?…
Imi revine frica de a fi singura. Ar trebui sa imi dovedesc ca sunt curajoasa…Curajoasa sa imi traiesc viata asa cum imi doresc….Sa nu uiti ca printr-o atitudine pesimista si fricoasa vei alege sa traiesti intr-o colivie din nou si se pare ca stii sa alegi de fiecare data in colivia cui sa intri…
Ti-ai dorit de la ei un gest care sa iti transmita afectiune sincera…de ce? …pentru ca au gresit fata de tine cumva, fiecare cu greseli mai mici sau mai mari si nu le-ai atras atentia la timp…Mai bine mai tarziu decat niciodata…
